Concursul de Arhitectură „Ion Socolescu” este o manifestare dedicată elevilor din clasele de gimnaziu și liceu, din cadrul școlilor gimnaziale, liceelor și palate ale copiilor din municipiul București, județul Ilfov și din țară, dar și din spațiul european acolo unde există interes pentru universul citadin, pentru relația care se stabilește în om și spațiul construit .   

Din punct de vedere arhitectural, relația interdependentă dintre lumină și spatiu este extrem de importanta.

Lumina are capacitatea de a crea spațiul care o înconjoară, dezvăluindu-și esența cu o putere care depășește simpla iluminare a unui obiect; devine un mijloc de construcție, eficient și emoționant. Datorita ei, putem cunoaste lumea vizibila. Fara lumina nu am putea vedea niciunul din lucrurile frumoase pe care omul le creeaza, nici spatiul inconjurator si nici formele care il populeaza. Datorita ei, ne bucuram de culori si texturi. Ne influenteaza starea biologica si emotionala. Ritmul si calitatea vietii noastre sunt influentate de prezenta luminii, iar acestea sunt importante pentru arhitecti – cei care modeleaza spatiul in care ne desfasuram viata zilnic.

Intelegem spatiul construit in functie de relatia pe care o au compozitia arhitecturala si materialele folosite cu lumina. Gandim edificiul tinand cont de functia lui, dar si de legatura cu spatiul si lumina.  Arhitectura foloseste lumina pentru a releva sau pentru a ascunde, pentru a pune in valoare volumele, texturile si culoarea materialelor. Dialogul dintre suprafete si goluri,  dintre opac si transparent este vizibil doar in prezenta luminii. Spectacularul arhitecturii depinde de ea. Arhitectul lucreaza cu lumina, o exploateaza si o pune in valoare in acelasi timp.

In arta, capodoperele sunt acelea in care artistul reuseste sa exploreze efectele luminii asupra subiectului reprezentat. Artistul priveste,  analizeaza si experimenteaza in prezenta luminii. Subiectul reprezentarii e vizibil, maiestria artistului ne incanta in lumina; chiar si atunci cand ideea provine din alte registre decat cel vizibil, concret, o recunoastem in lumina. Lumina reprezentata si lumina in care vedem reprezentarea influenteaza relatia complexa dintre opera si privitor.

Forma reprezentata nu poate exista in absenta umbrei. Umbra nu exista in absenta luminii. Dialogul lor face ca orice creatie sa poata spune povesti, sa il invite pe privitor sa exploreze universul propus de creator, sa descopere lumina, forma, spatiul, emotia.