Spațiul de suprafață al acestei planete este plin de fluide – aer și apă – la care noi, oamenii, ne-am adaptat atât prin mijloace naturale, cât și prin mijloace tehnologice. Nu numai că trăim în adevărate oceane ale acestor fluide, cu fluxurile și refluxurile lor, fluxul și interacțiunile lor, dar am devenit complet dependenți de ele. Densitatea lor mai ușoară față de cea a propriului nostru corp, ne permite să ne mișcăm cu relativă ușurință. Putem merge, zbura, pluti, înota, naviga și scufunda, în cea mai mare parte în siguranță și din ce în ce mai mult cu viteză, chiar dacă fluidele înseși se învârtesc continuu în jurul nostru în funcție de propria lor nevoie. Nu numai existența noastră fizică este împletită cu ceea ce am putea numi viața fluidelor pe care le locuim, ci și existența noastră mentală. Este grăitor că oamenii vor începe adesea o conversație vorbind despre vreme – cât de cald este, cât de frig, sau ploaia sau furtuna care se apropie. Deși aceasta poate fi o modalitate de a păstra o distanță emoțională, poate fi înțeleasă și ca o preocupare comună pentru spațiul fluid pe care îl împărtășim cu toți ceilalți, oricine ar fi ei. Nu este o simplă coincidență că artele și literatura petrec o bună perioadă de timp preocupate de mișcarea umană și de consecințele ei, fie în trecutul istoric, fie într-un viitor imaginat, și de stările fluidelor care permit totul. În acest sens, arhitectura, printre artele plastice, se deosebește de toate celelalte prin solutii proprii. Arhitectura, în mod tradițional, este anti-fluid, sau mai degrabă este o formă primară de rezistență la fluxul de aer și apă, creând puncte fixe în turbulența lor. Într-un mod similar, arhitectura a urmărit întotdeauna să ofere un refugiu – „adăpost împotriva furtunii” – dintr-o mare de schimbări care au loc continuu în lumea umană și naturală împletită. Fluid poate părea la început un termen ciudat de asociat cu arhitectura, care a fost definită în mod tradițional ca opusul – o practică bazată pe construcția materiei solide. Cu toate acestea, astăzi, cu geometrii fluide, neraționale, întinderi neîntrerupte și conexiuni fără întreruperi între spațiile adiacente din ce în ce mai în vogă, noțiunea de fluiditate a devenit extrem de relevantă pentru domeniul arhitecturii. Apărând în fiecare moment, fluiditatea pare a fi una dintre caracteristicile definitorii ale arhitecturii la începutul secolului XXI.